are ceva aparte
aerul care vine dinspre tine
îmi adie nostalgic impresiile
cu ceva personal
un fel de dictatură a sentimentelor
poruncindu-i singurătății
să-și dezlipească de pielea mea
buzele
pe toată distanța dintre noi
mâinile ating certitudini
încolăcindu-se pe orice protest spontan
de dinapoia gândului
picioarele caută non stop linia orizontului
strivind priviri și conștiințe
așezându-se în cele din urmă
ca o substanță organică peste însingurarare
atunci explozia nu întârzie
aerul devine neîncăpător
interiorul ca un laborator
declanșează reacții
sparge acoperișul tăcerii
exaltând cuvintele
ca și cum aerul le-ar decomprima
lăsându-le să curgă
râu
prin matca depărtării


21 octombrie 2015