Tu, mamă, parcă n-ai fi fost născută
Sculptată parcă-ai fi din suferinți
Și fericirea ți-e demult pierdută
Pe lungul drum, de grele umilinți
Tu, mamă, condamnată încă,
De nu știu ce destin meschin,
Îți porți iubirea ta de sfântă
Ca pe o cruce, stindard de senin
Și ție, mamă, fără de speranță
Îți pare azi întregul univers,
Doar fiii tăi îți par ultima șansă,
Să dea acestei lumi vreun sens...
Vai, mamă, cum te simt pierdută
În încleștarea-ți demnă de Sisif,
Și cum mă tem că ziua începută
Te poartă-ncet, spre marele recif...