Când un partid oarecare
Ajunge la guvernare,
(Chiar dacă din întâmplare)
Prima grijă care-o are
Este una de onoare:
Recompense la cei care
Le-au fost alături mereu
Și la bine și la greu
Luptând cu înverșunare
Ca să ia lozul cel mare.
Odată lozu-n buzunar,
Începe muzica de bazar:
Dăm fotolii de miniștri
Doar la oamenii iluștri,
Recunoscuți ca valoare,
Studii universitare
(Chiar dacă-s de la „serale“)
Și experiență mare
În munca de coordonare
A proiectelor din care,
Odată puse-n valoare,
Aduc bani, încet-încet
În sărăcitul buget...
Pe postul de ambasadori
Ne dorim buni cunoscători
De limbi străine: romgleza,
Întrucât, numai așa
Vor putea să se-nțeleagă
Cu-oricine din lumea-ntreagă...
Pentru posturi mai mărunte,
N-avem pretenții prea multe.
Dăm postul celui ce știe
Să citească și să scrie,
Că munca nu-i de uzură.
Dar și leafa-i pe măsură.
Este puțintel mai mică,
Dar un oscior, tot îi pică...
Astfel, treaba rânduită,
Toată lumea mulțumită,
Au purces cu toți, în grabă
La muncă, să facă treabă.
Dar cum în lupta cea mare
Le-au rămas contur'le goale,
S-au apucat, pe-ntrecute
Să își „scoată“ pe tăcute,
Cheltuielile făcute...
Lucrând așa cum s-a lucrat,
Partidul și-a asigurat
Loialitatea celor care
Sprijină noua guvernare.
De-acum, de-aceste griji scăpați,
Încep munca netulburați
Croind planuri de viitor
Cu gândul numai la popor.
Le urez mult succes. Și spor.

Numai când omu-i necinstit,
Nu dă-napoi ce a primit.