e-n prag de alb și toamna tot roșește
în piept ne doare gerul care vine;
e cald în termometre subdivine,
un pui de înger Pasărea moșește

în subuman prin crimă se devine
când viața-n liră omul și-o răpește
și spre finaluri leneșe grăbește
când mult amaru-n traiul lui survine

iar alții poartă multul lor în vene
preabogăția să le fie trup
spre-al folosi-n luxoasele taverne

cu taina nevorbirii te ocup
căci sunt sătul de-a altor baliverne
și falduri de tăcere-n noi irup