NU-S STÃPÂN




Nu-s stăpân pe clipa morții,
nici pe ora care vine,
chiar și visul, darul nopții,
poate fi cu-orice și-oricine.
Sunt un mic vârtej de viață
răsucit de un destin
atârnat de el cu-o ață
și mă-ndeamnă să mă-nchin
celui care-mi dă speranță,
să-i zâmbesc și să mă-nclin.
El fiind parte din mine,
virus liber al credinței,
ca pe-un prizonier mă ține
cât mai am harul ființei.
Nu-s stăpân pe clipa morții,
da-s stăpân când te iubesc
și mă lăcomesc la porții
din ce-i om și omenesc.