de fiecare dată cînd scriu
cuvintele se repetă
e ca și cum m-aș duce la pîine două străzi mai încolo
fără niciun fel de emoție
fară nicio întrebare
și cînd ajung acolo
cumpăr o pîine
poate două și e ok
dar indiferent cîte cumpăr
se termină
și apoi trebuie să ies iar și iar
și nebunia asta pare că are mai mult sens
decît are acel neînsemnat lucru din mine.