fiirea mea-n ivirea ta-i flămândă
și stele verzi le văd în ochiul minții
acolo unde trai își au părinții
ce în vărsări de suflet să mă vândă

redus la ce-mi pot mestece toți dinții
nuntirea în murire-mi e avândă
sub grai de trecere și de osândă
ce-l au la vremea lor de-a-ntregul sfinții

mă cere veșnicia-n poala-i fală
a unor dimineți de vorbă multă,
Cuvinte-al meu, te isc în grea rafală

silaba rea sonetul îmi insultă
de-mi intră în psaltire, triumfală,
invoc un verb spre liniștea ocultă