cărarea noastră iubito abia se mai vede
șerpuitoare printre dâmburi și gropi
hățișuri ghimpoase-o-npresoară
la capătul ei zăresc sutane de popi

s-o mătur cu gândul încerc deseori
roua s-o simtă gândul ca picioarele tale
desculțe venind la mine prin iarbă și flori
ca și ale mele alergând cu tălpile goale...

vine iar primăvara pe urmele pașilor tăi
vor înflori brândușe toporași ghiocei viorele
o săptămână două și vor muri
pe ea se vor furișa ca niște rătăcite potăi
doar amintirile mele...