pentru un singur schimb de tristeți
cât să dezlegăm luna plină de oceanul planetar
voi veni negreșit pe o rază de stea polară

așteaptă-mă pe o insulă de cretă
la umbra unui palmier cu aripi verzi
voi sosi ca un neamț fără grafic
să ne bucurăm de un strop de efemer
cât o lună de miere
între două tăceri infinite

așteaptă-mă în fiecare moarte câte o clipă
să-ți sărut pe buze umbra
ca pe un azimut către rai
ca pe o ultimă cărare spre iad

așteaptă-mă ca pe un abur
voi arde în pielea goală ca la botez
fără să amestec mirosul de tămâie
cu fumul gros al scândurilor de brad
cum mă știi voi dribla zâmbind cioclii
care vând la colț de stradă
iluzia unei înmormântări gratuite
fără să dau nimănui cuponul de pensie
nici măcar de ortul popii