Și vrăbiile au zburat
nu mai țin minte chiar totul
probabil era o seară primăvăratecă
așa cum e acum
de la un geam deschis se auzeau
ceasuri bătând
cred că cineva asculta Pink Floyd
eram noi și ei
ochii nevăzuți de după perdele
și urechile pregătite să prindă
orice oftat ți-ar fi scăpat
dintre coastele înflorite
nu cred însă că-ți păsa de ei
oasele ți se topeau
sub îmbrățișările mele
și curgeau prin cartier
ca lava incandescentă
nu mai aveam inimă
ci o locomotivă cu aburi
te-am sărutat repede
ca sub amenințarea plutonului de execuție
știi prea bine că nici mie
nu-mi păsa de ochii zeilor indiscreți
și vrăbii au zburat în momentul ăla
purtând în rumoarea lor
anxietățile noastre de iubiți începători
sau poate era toamnă
nu-mi amintesc cu exactitate.