Surugiul:

Ninsori de gânduri sub albeața frunții
nu mai ești verde ca odat, băiete
lași dâra ta de umbră în perete
iar Cerșetu-și numără mărunții.
Nu port în mine pagini de regrete
și obosesc în tină când vin munții
să predice Cuvântul printre Sunții,
cu ce te vei alege-n veac, poete...


Poetul:

Ci mă voi stinge ca o supernovă
purtând prin veci a Raiului amprente,
să nu ridici asupra-mi nici o slovă.
Să-mi spui că ți-ai topit din ligamente
și val de nemișcare vine-n provă
cântând un vers pe vocile demente