Îmi amintesc cu-amărăciune
Acele zile de dureri,
Când visele-mi de mângâieri
Le-ai sfărâmat din astă lume.

Ce vină-aș fi putut avea?
Nu știu nici azi și n-o voi ști.
Căci te-nchinam cum doar poeții,
Iubirea lor pot închina.

Și te iubeam. Ah, te iubeam!
Și te priveam. Ah, te priveam
Cu ochi ce nu-i mai înduram!
Și te pierdeam. Da, te pierdeam.

Cu fiecare ceas trecut,
Tu tot mai mult te condensai,
Și te topeai, și dispăreai,
Până ce, toată, te-am pierdut.

...............................

Alt menestrel te-o cânta, dragă.
Alt suflet trist va îndura,
Fără a fi greșit ceva,
Să nu mai poată să te vadă.

Ș-alți bieți copii vei înșela
Când vei pleca fără de veste.
Dar n-avea griji! Vor trece peste,
Cum am trecut și eu cândva.