în care îmi văd chipul și nu mi-l
recunosc
iar prin chipul meu se văd mașini
trecând
urme de lapte și iarbă
geamul tramvaiului
în care se văd toți și nu se recunosc
pe o bancă de fier printre rahați de
câine beau o bere
stă să plouă și nu mă recunosc
iubita mea e fratele meu geamăn
și nu mă recunoaște
geamul tramvaiului
în care mă văd și văd prin mine
totul se întâmplă atât de repede
atât de clar
pe o bancă de fier trag din țigară
tăcut
ca asfaltul și nu mă recunosc