ah de-aș putea vlăstarul să-l culeg
din ape tulburi liniște curată
prea dăinuită frumusețe-n sete
a inimii cărare printre stepe
și rug să aflu ochiul ce-mi alină
căutător prin umbre vicleșug
o dulce-amăruie vie-ți par
cuvintele ce tot mi le ascund
nădejdea sper în ziua cea de mâine
și poate mugur printre spini s-apară
tu care pici în gura lumii pradă
și stai plângând în sunet de vioară
tot îngropând suspinele de ieri
nu vrei să cazi și vrei să speri
în mila gropii care te-mpresoară
mult prea curând și mult întâia oară
o foame aprigă de viață cenușie
mai stai puțin și spune-mi șuierând
al cărui vânt mai sunt
pe unde cânt?