Vreau să povestesc balada vieții mele
Cu patima cu care, voi ca să aflați
Tatăl meu din lună, maica-mi dintre stele
Rând pe rând familie, dar singur între frați.

Văd lumini de soare în secolul trecut
Izvorând din piatra muntelui ceresc
Pribegind eternul, veacul m-a făcut
Printre spini, coroane, drum ca să-mi crioesc.

Învăț darul fricii cu frica-mi dăruind
Un modez azuric, cusut de mintea mea
Vreau să spulber totul și să văd năruind
Mâna fricii care, mă trage dupa ea.

Scurgeamă-voi etern și chiar de voi seca
Mai alb ca voalul purtat o zi de miri
Doar praful să rămână, unde ieri poteca
Lăsată tot de mine, hrănește trandafiri.