în orașul de diamant nici nu-ți dai seama când se sting neoanele
din ochii oamenilor ies lumini chiar dacă cerul se-ntunecă
și picurii ploii ard sufletele încinse

azi dimineață steaua aceia mare mi s-a-nfipt în ochi
fără să mă-ntrebe dacă mai este necesară o altă lumină

în orașul de diamant copiii dorm pe trotuar cu mâinile întinse
primesc laptele matern în pungi de plastic
iar scâncetele lor sunt adunate în ochii trecătorilor

dumnezeu își vede de treaba lui zilnică
în timp ce oamenii își plimbă speranțele pe străzi
lepădând una câte una pe la colțuri
doar una le mai rămâne într-un final
să cucerească Paradisul