mă privești și nu vezi nimic
sunt perfect

am întregi toate defectele
am mințile precum cămașa
scoasă din pantaloni
am toată iubirea în părți egale
cu dezgustul
în ce privește lumea
și tu
încă mă privești
aștepți mereu ceva
pentru care să te dezamăgesc
și nu lipsesc acesteea
îți țin oglinda și astfel
sunt perfect

sunt
oriunde ai privi
chiar și când un glaucom zis și moarte
îți sucește ochii în găvane
și atunci dezolant
mă miroși
mă guști
sunt sarea din lacrima ta chivernisită
mă atingi
sunt rana vie zisă iubire-nălucă
și tu
încă nu mă crezi
altfel
ți-ai fi privit ochii cu ochii tăi
și m-ai fi scutit de toată perfecțiunea asta
povară