Am scris odată un poem
pe spatele unei notificări de la bancă
deunăzi am dat peste bucata de hârtie
rătăcită printre alte poeme
pierdute și ele prin sertare
în cele câteva rânduri am regăsit o iubire
întâmplată cine știe când
versuri șchioape cusute stângaci
închinate sânului ce dormita molatic în căușul palmei
coapselor
buzelor ochilor
dar mai ales viselor visate atunci
vise ce îndemnau la poezie
nu știu însă ce m-a făcut
să citesc și scrisoarea celor de la bancă
iar cuvintele seci redactate în times new roman
cu suma datorată înscrisă cu caractere îngroșate
și cele trei semne de exclamație
mi-au amintit că viața nu e poezie.