Dacă ne vom păstra amintirile
să nu uiți esențialul din ele,
acela în care doreai să fii o iubită fericită
fără să te înspăimânte mușcătura vremii
cu cicatricile care lasă urme adânci.
Sufletul să-ți rămână în aceeași matrice
în care ți s-a presat ca o floare-n ierbar,
să îmbătrânești ca și copacul
sub care ți-ai îngropat dragostea
fără să știi.
Zăpezle și viforul iernii ultime,
să-ți lase viu gândul până-n primăvara
în care va înflori iarăși copacul
bătrân și el.