Ce poate fi adevărat
În lumea asta strâmbă
Decât să poți fără păcat
Să uiți viața nătângă.
Ne naștem cu speranțe moarte
Murim pentru a ne naște iară
Dar am uitat lăsând deoparte
Iubiri ce s-au pierdut în doară.
ÃŽn nimbul vremurilor grele
Privind nesațul de idei
E mul mai bine fără muhaiele
Decât să mori crezând în ei.
Nu poți tu face tot ce-i desfăcut
Nu poți lipi nisipul de tămâie
Mai bine vezi izvorul cel neînceput
Și bucură-te de ce va să vie.
Trăiește viața ca pe o grădină
Pe care roua dimineții o sărută
Trăiește clipa și visează-n tihnă
Și uită viața cu tristețe multă.
Nimic nu merită a mai opune
La gândul tău de armonie
Te lasă dar purtat anume
Doar de ea liniștea ce va să fie.