nule sunt gândurile ce nu cresc pe suflet
materia se pierde în raze de lumină
durerea voluptoasă o resimt în umblet
cu nostalgie dulce inima mi-e plină.

nu știu întotdeauna ce e esențial
trăiesc o isterie a eternității
în spirit răsună superb madrigal
încă recunosc valoarea libertății.

de la filozofi împrumut principii
de la arhangheli lumina lor sacră
vreau de Isus Cristos să mă apropii
să mă mântuiască de gândirea acră.

prin conștiința mea aleargă popii
în fruntea umilă se deschide o chakră.