iernai în a tăcerii crisalidă
tot așteptând la poarta vieții zborul
iar prin văzduh înaintai cu dorul
cuprins în tine-adesea de obidă.

plutea pe cerul tău de taină norul
în ochii tăi spre ploi să se decidă
că prea mai ești sub zodii de omidă
și duci la buze-amarului ulciorul.

îți mai tăiam din vise o felie,
intrai oniric în a clipei larvă;
pășeam desculț în a luminii zarvă
râzând grozav, pătruns de veselie.

s-au stins pe-obraz a lacrimilor jgheaburi
și tot mai mult făptura ta-i de aburi...