ți-e leneș carnea galeșă fierbinte,
înfrigurat, în iarnă te voi scrie
tăind bucăți de măr cu bisturie
și șlefuite-apoi a fi cuvinte.
te văd, frumoasă-n blânda-ți feerie
și îngeri intră-n inimii incinte
iar pielea ta îmi pare că de-argint e,
o aprigă-n tăceri bijuterie.
ești zborul meu în patimă de duh,
cărarea mea ce-n veci ai izvodit-o
ești pasărea sfințirilor, iubito
ce bei adesea aer din văzduh.
iar în penița mea ce-i limitrofă
mai torni o veșnicie și o strofă...