Frigul mușcă trupul iernii,
Nemilos ca un prădalnic,
Nu vezi pasăre, localnic,
Ba-și chemă și subalternii.

Viscolul și o Vântoasă,
Cu o mantie cât zarea,
Și o prinse înserarea
În toane și zgomotoasă.

Trece noaptea pe cărare,
Lăsând urme-ntunecate.
Patru sate încruntate,
S-au umplut de tulburare.

C-au dorit să își expună
Neaua lor imaculată,
Înspre seară granulată,
Beznii cum să se opună?

Sub o grindă-n pitulare,
Unde iarna mea domnește,
Gerul molfăie, trosnește,
Efort fără gratulare.

Lacul îl înțepenise,
Balamaua de la poartă,
Gardul, geamul e o hartă,
Pân* și iarna se crucise!

-Copile, e dimineață!
Te comporți cam haiducește,
Du-te și te odihnește
În castelul tău de gheață!