Mă joc cu tine,mă joc cu noi,
trăiesc singurătatea-n doi.

Elemente sperioase,
emoții camuflate,
în tăcere antrenate.
Copcile au fost deja scoase.

Și am negat a ta plecare...
am crezut în detașare,
nu în lacrimi și răcoare.

Printre rafturi și foi prăfuite,
găsesc din când în când ispite,
de fiecare dată tot mai ponosite...

Absența ta mă arde,
să-ți scriu că-mi lipsești,
egoul nu mă mai lasă,
prezența ta ar fi prea aspră.