pe nopți de gânduri somnul tău mă cerne
dormeai sfios în liniște-mbrăcată
pe soclul beznei mele-n vis urcată
și îngânai suiș cu șoapta-n perne.

aveam doar vorbe fără Judecată
să zic în foi sub minților lanterne
de îmi crăpau iar buzele eterne,
din rai mărunt mai taie-mi o bucată...

în zori cafea și cele-a dimineții
și caldă-n toate cele-n sferă ești
ca un zălog pe lume-al frumuseții.

cum din străfund de inimă privești
cu ochii tăi prin zgomote înceții
și veșnicia știi să o ivești...