Pictor taciturn noaptea
mi-a zugrăvit fereastra cu catran
înmuiat de ploi
se scurge pe podele
pe masă peste cina din care
încerc să înghit un dumicat
sperând ca odată cu el
să ingerez o doză letală

dar zorii vin
și duc o muncă de Sisif
încercând să spele fereastra
nimic însă din griul lor spălăcit
nu-mi dă ghes să iau o cârpă să ajut
poate doar primăvara
de va împrumuta din culorile ei
mă tem însă că va fi prea târziu
așa cum m-am temut și-n alte primăveri
căci pe când va veni
nu va mai locui nimeni aici.