născut e ghiocelul să te mire,
tulpini de cald sub de omăt corole
prin draperii de primăveri frivole
cu zlotul pentru Luntre în chimire.

am dinți de jar din iernii alveole
și mă îmbăt cu dulcea ta uimire
de îți șoptesc că-n verde crud ți-s mire
și vând pe-un trai a noastre-aureole.

iar bezna ta fiind a necunoaște
lumina din tenebre mi te strigă
pe-a visului zambilă să fiu rigă
coborâtor cu gândul meu în moaște.

la pieptul tău, ce-adesea mă hulise
mai joc un rol și intru în culise...