Lăuntrul îți adoarme-n vis de ape,
Lumina-i mărginită-n stea de rază
Iar la izvor aduci un verb s-adape,
Acela ce-i cu inima vitează.

Și altora nu lași cuvânt să-ți scape,
Chiar de trecutul des te vizitează -
Lăuntrul îți adoarme-n vis de ape,
Lumina-i mărginită-n stea de rază.

De mine îți e inima aproape,
De încă rațiunea ta visează
Și prin tenebre argintii valsează
Căzând în ale gândului hârtoape -
Lăuntrul îți adoarme-n vis de ape.