Doamne,nu îți vezi făptura
Slabă, fără de putere
Care umblă ca nebuna
După bani,după putere?!

Da! Omul acesta prost
Care e asemeni ție
Iar acum e-n chip hidos
Asemeni urii ce-l ține

Ferecat de vanitate,
De dorința de putere,
Fără gram de puritate
Cum era în veche vreme...

De ce s-a pierdut ființa
Asta slabă și precară
Care cară neputința
Și duce o viață-amara? !

De ce a căzut din Eden?
Ca să fie al Satanei,
Ca răul să-i fie prieten
Pentru a trăi asemeni

Unei rame care sapa
Înlăuntru, în țărână
Neputand nicicând sa vadă
Decât ce e dedesubtul? ..

Omul,o ființă slabă
Ce își taraie ființa
Rostind slab,câte-o silabă
Din ce înseamnă credință

E prins în propria-i plasă
ÃŽn mormanul de durere,
Nu are nici o speranță
De-a avea vreo mângâiere. ..

Poate când al Tău Fiu sfânt
Se va întoarce în fine
Pe acest hidos pământ
Omului îi va fi bine!

Pana atunci,Doamne,Tu
Încearcă să privești lumea
Și nu da,nu mai adu
Răul. Te rog fă minunea!