Noaptea este o femeie rușinoasă,
se ascunde după perdea
și citește o poezie de dragoste.

Luna încearcă pe la ferestre
să-și strecoare razele reci,
dar femeia trage și draperia.

Odaia miroase a flori proaspete de tei,
oglinda urmărește din peretele opus
orice mișcare a lejeriei de pat,
ce tăcută este noaptea
și cât de frumoasă femeia!

Nimeni nu poate să vadă.