Ȋngerul moralității ne sugrumă
Alungȃnd trăirea, sigur, naturală,
Ȋncȃt nu ezită inima s-o-npungă
Cu mii de suliți ascuțite-n școală.

De vrem să facem o faptă deocheată,
Ȋngerul moralității ne sugrumă
Și ne amenință că îndatˋ se gată
O stare fericită ce pare-o glumă.

Și dacă naiba își vȃră coada-n toate,
Ȋmpingȃndu-ne să luăm viața-n glumă,
Ȋngerul moralității ne sugrumă
Cu multe îndreptări prea nesărate,
Motivȃndu-se că doar ne-ndrumă.