în oase de lumină rezemată
aveam pe masă-n cina veche apă
și pâine și o lacrimă de ceapă
și o Credință-n sfere dulci chemată.

în respirații slova să ne-ncapă
zideam o floare-n vise, parfumată
de clipa din tăceri fiind urmată
iar noaptea se-arăta în zări, mioapă.

și parcă haina ne era de fum
cuvântul carnea să ne-o înconjoare
ca în mirări n-aveam de mers picioare
spre a purcede pe oricare drum.

tu îmi erai pădure-n vremi târzii
cu ram pe duh scriindu-mi poezii.