Mergeam de mult timp cu bunica
La fân, la coasă sau la sapă.
Pe toate le făceam odată
Doar micul eu și cu bunica.

Trecut-au anii peste noi
M-au năpădit alte nevoi.
Un drum ciudat am apucat
Și am crescut voinic bărbat.

Căsătorit și c-un copil,
În țara asta sunt străin.
Mi-e dor de dragul meu ogor,
De satul unde-am vrut să mor.

Mă iartă dar acum, bunico,
Ca-n zborul meu de călător
M-am depărtat încetișor
Și-am devenit nepăsător.

Te port în suflet, o icoană,
De tine încă-mi este dor
Și, ca să-mi fie mai ușor,
Devin tot mai nepăsător