umbrit e ceasul de tăceri absurde
sub Ra pictăm a inimilor hartă
și-un Adevăr Minciuna o mai ceartă
desculți prin iarbă pruncii să mai zburde.

canicular, spre a zăpezii artă
plutim visând corola de leurde
spre iaduri ni-s auzurile surde
în Rai deschis, în lături a sa poartă.

pe-acolo intră Șarpele spre Pom
de-n încă frunze mâniem pe Domnul
și crai lipsit de țară ne e Somnul
în patria ce se numește Om.

tiptil Porunca ni se mai îngroașă
săpând în floare vorba uriașă.