Și-n întuneric diamantul strălucește
Semn că e mai presus de bezna grea.
Așa și inima, când cu adevărat iubește,
E mai luminoasă decât orice stea

Și rugăciunea uneori se mai rătăcește
În drumul ei spre cerul plin de îngeri
Dar tot ajunge sus, chiar de se poticnește,
Și se dăruiește în noi și lungi răsfrîngeri

Din tot ce-n jur vibrează și trăiește
Ar trebui să știm cum să ne luminăm
Căci doar așa duhul ni se înnoiește
Și trup și suflet perfect să îmbinăm