gânduri au îngălbenit de-atâta freamăt
toamna s-a așezat și în sufletul meu
frunzele cad din arbori se aude un geamăt
viori în festival plâng la Ateneu.

a rămas nostalgia în ungherele vieții
și versurile scrise sub cerul zâmbitor
vise de împlinire trec prin vaporii ceții
semețe sunt ca brazii în minunat decor.

e un timp de reflecții care mă îndeamnă
să conserv în suflet trăiri de poveste
după orice vară toamna mă condamnă
să strâng înțelepciune din zările celeste.

timpul cu miracole lumea o înseamnă
sub soarele statornic ce lumină vestește.