tata ținea cuvintele
în lăzi de campanie
în care mama așeza
cu migala gestului repetat
gândurile
stivuia lăzile lângă
soarele său palid
pe care părea că-l vopsește
cu inima
lăzile pline purtau
replici din șantierele
aglomerate cu rime
pentru munca obsedantă
a deceniilor aurite
subjugat ideii de dezarmare
repeta cu metodă pasaje
din lecții de binecuvântare
pentru apă păsări și deseori
fluturi
sub diagonala din piele
lustruită cu petice de cer
purta sufletul
unica salvare de sub
cenzura amețitoare
din grija de a iubi
răsăritul își pregătea pașii
spre noaptea de catifea
ce i se așeza treptat pe umeri
din piesa aceasta lipseam eu
plecat în călătoria de optzeci de zile
în jurul pământului