- La ceas târziu, nori plumburii, în poartă,
Bat cu piciorul, parc-ar vrea s-o spargă,
Iar liniștea întinsă pe o targă
Se plânge de furtună că o ceartă.

Afară-i întuneric și pe stradă
Se-mpleticesc năluci în dans homeric,
Când ploaia cântă cu acces coleric
Și vrea să-nceapă înc-o cruciadă.

Doar eu te-aștept pe vremea asta sumbră
Să-ți împletesc din fulgere năframă,
Plumbul din cer chiar dacă face-o dramă
Nu poate pune dragostea-n penumbră.

- E greu s-ajung cu gândul pân’ la tine,
Deși visez că-n casa ta de sticlă,
Ascuns de pământeni, pe ‘nalta chiclă,
Stai lângă foc și sorbi din vin rubine.

Ești mult prea trist, când guști melancolia...
Din clinchetul paharului cristalul
Străpunge ca o lamă piedestalul
Pe care ploaia-și scrie poezia.

De-aș fi c-o vară, două mai aproape
Aș strânge-un pumn de vise să-ndulcească
Pelinul strâns în rană sufletească
Din care cerul vine să se-adape.

Ioan Grigoraș & Liliana Trif