sunt zile de când soarele n-a apărut
cerul e mohorât mă întristează
suflul rece al iernii pe-aici s-a abătut
cu ninsori și lapoviță iar se instalează.

vreau să trezesc soarele din sufletul meu
să-mi vorbească să râdă ca-n zilele de vară
codrul să doinească-n mine natural Ateneu
să nu-l mai văd mânhit cu frunza rară.

știu e nevoie de iarnă virușii să dispară
viermi și omizi numai gerul îi curmă
e vremea când binele de rău se separă
e anotimpul cu înțelepciunea de pe urmă.

Dumnezeu nu doarme zi și noapte repară
ce au stricat dăunătorii angrenați în turmă.