să-mi șterg din minte ultima ta apariție
ai încheiat pardesiul și viața alături de mine
să gândesc retrospectiv
ce-ar face mama cu pisicile moarte ale memoriei
le-ar arunca pe fereastră/ le-ar îmbălsăma
tata ce-ar spune
el/ mecanicul morilor de vânt
a ținut furtuna în sine
pân-au pornit deodată morile să-i macine aerul
a plecat/ spunând tot felul de lucruri și că ne iubește
învățătoarea mea eugenia
a plecat și ea/ din școală
i s-au suprapus niște ore
mie toate orele mi se suprapun peste ale tale
de ce n-am învățat de la acești oameni
să spun și eu tot felul de lucruri și că te iubesc
poate / ai fi lăsat ultimul nasture neîncheiat
mi-aș fi strecurat mâna pe sub pardesiu să te mângâi
cum făceam când voiai să dormi lângă mine
poate/ chiar ai fi adormit
te-aș fi mângâiat în continuu/ să nu te trezești prea devreme
dându-mi din somnul tău și mie