trăind e stea ce-ncepe alfabetul
mustind de vămi zodiacale-n rană
picând de zeamă de suav în cană
și gândul rătăcește-n miriști, bietul.

îmi gângurea o pasăre tirană:
să fii în clipă viața-i cu încetul;
zadarnic zici din toți că ești ascetul,
singurătatea e a multor hrană.

tăcere, sfântă suferință-a minții,
a exista-n surdină totu-i strâmb
un suicid pe care-ți vinzi arginții.

fiind ades în rațiuni hadâmb
de-s inorog, nu-mi cerceta iar dinții
deja-n clepsidră ani am strâns un dâmb.