Nisipul ce iî am în ochi îl pun la fiert într-un vulcan,
Să fac din sticlă un turn, că-s supărat din cale-afară,
Că iarna asta am iubit în scris cu dalta și-un ciocan
Pe foaia singurului drum, jumate om, jumate fiară.

Iau pana conului de brad și dau cu Luna de o piatră
Vărs balta de lumină-n turn și ceru-las cu bolta goală,
Îi pun un dop de calimară, micul ceaun făcut de șatră
La focul care stau și-acum, poet cu pană și cerneală.

Vin toate firele de iarbă de mai rămân fără cuvinte,
De vorbă să îmi țină lupii, că-s singurii ce le-nțeleg,
S-ajung la morții mei și viii ce mi-se lăfăie în minte
Să îmi las dorul să cerșească la ușa lor un os întreg.

Să le aduc la mine-acasă cuvintele ce le-au temut,
Ce n-au avut curaj odată în fața lor sa le rostească
Le mângâi până le dau colții, că fără mine au zăcut,
Apoi le urlu-n gura mare, să le-nvăț să haiducescă..