Astăzi am ieșit din mine și-am fugit -
dedublându-mă, rupându-mă, liberându-mă!
- Rămâi cu bine, i-am zis jumătății mele părăsite.
Mulțumesc pentru găzduire, plec...
Plec prin lume și dincolo de lume,
în toate direcțiile, simultan,
cu viteza gândului dublată și fără opreliști -
ceea ce tu, trebuie să recunoști, nu prea poți să faci
aproape deloc.
Tu ești de carne-os - eu sunt de foc invizibil,
de foc clocotitor!
Tu ești de stare - iar eu de zburare.
Tu ești de fire - iar eu de gândire...
Ție - să cuprinzi în brațe carne-os
și să te târăști pe pământ, ți-e interesul -
mie mi-e dat să cuprind tot universul...
- Înapoi ! - mi-a strigat partea rămasă, îndată,
ispitindu-mă cu-n compătimitor și disperat surâs.
Ce vrei tu să faci e nebunie curată,
înapoi, nefericita mea jumătate!
Că din pământ te mai poți hrăni,
dar cu nori și stele, nu vei izbuti niciodată,
e un jalnic vis!
- Zadarnic! Mi-e scârbă de tine, fratele meu pământiu,
biată umbră a mea trecătoare și nescumpă;
mi-e scârbă de tina ta și mi-e dor de strălucirea mea,
de sinele meu vaporos și luminos.
Zadarnic! Și adio!

Și am fugit, am fugit, am fugit,
dar uitându-mă-n urmă,
m-am fost văzut cu spaimă,
că demult, prea demult,
chiar înainte de a mă naște,
simțeam chiar de-atunci
că deja am murit,
că foarte demult
eu simțeam c-am murit!