nu risipesc vorbe nu le-arunc în pustiu
cuvintele-s comoară si eu o prețuiesc
dezvolt un spirit luminos cu sentimentul viu
că numai iubind viața pot să mă sfințesc.

Cristos îmi este reazem la bine și la greu
m-a vindecat de boala cruntă nemiloasă
învățătura lui m-a ridicat mereu
din calea deznădejdii mocirloasă.

am brodat evlavioasă mirabile lumini
și am zidit în suflet fermecată iubire
m-am simțit acasă chiar și printre străini
un colț de rai e fiecare colț din amintire.

am învins și moartea cu colții ei haini
nu mă va răpune căci cred în nemurire.