Și-a venit iar Marte, nouă-i gluga ei,
Un pic somnoroasă, prinsă cu cercei.
Cu darul floral în verde râzleț,
Gând primăvăratic, malul în dezgheț.

Ciripit stingher, fâlfâit călduț,
Doru-n crâng visează cu mugur plinuț,
Se-așterne zâmbind al său chip cu soare,
Câmpul strălucește pe-ntinse covoare.

E destulă iarnă în suflet, stingher,
Muntele oftează de atâta ger.
O melancolie încă mai e tristă,
Viață-i zâmbitoare, dar și pesimistă.

Cu largi cugetări, umilit de iarnă,
Mai am scrum pe tâmple, amintirea toarnă.
Parcă monumente țipă și respiră,
Cu un gest firesc se întorc la milă.

Se schimbă iar soarta, veche de când lumea,
Prin copaci un vânt chinuie padurea.
Dezmorțiri răzlețe-n crai de anotimp,
N-au murit în iarnă, freamătă tușind.

Zbuciume plăpânde vieții încă-i crește,
Valuri de lumină aripe lungește.
E solistă zarea cu solstițiul ei,
Flutură amoru-n zbor de porumbei.

Oboseala toarnă-n corpul flămănzit,
Sentimente urcă în cerul rănit.
Ba chiar mai visează greierul bătrân,
Cum că tinerețea sforăie nocturn.

Bețele-n tufișuri se-nverzesc la față,
Mărindu-și diurna la jertfe pe viață.
Arde primăvara prin chemarea-n flori,
Dar mai am înfrânte țipete-n culori.

Dinspre primăvară Marte e prim nun,
Încă-i gri sezonul, ursu-i taciturn.
Să respiră stoluri apăsând răcoarea,
Zgribulite nopți bântuie visarea.

Picturi pastelate-n dansante iubiri
Vor sosi chemarii din vechi amintiri.
Se pornesc dorințe în vis de cocori,
Primăvara crudă prevestește-n zări.


joi, martie 10, 2016