Încă mai cred că sunt o superstiție vie,
un fel de potcoavă veche pe care
o întâmplare a găsit-o în drumul tău.
Încă mai cred în necredința mea
despre ce e rău când faci un bine
și cred că răul este mereu bine făcut.
Am o colecție de credințe relative
despre orice și oricine s-a aventurat
să nu-mi ocolească existența.
Dar, suma credințelor mele mai are loc
de scepticismul transcendental
care nu mă ignoră și aștept calm
să-mi sacrifice iluziile metafizice,
dacă este în stare !?