în noaptea senină îmi pare mai intim balconul
nu mai încap în camere băi și în holuri
pline până la refuz sunt de gânduri de doruri
în noaptea senină îmi pare mai intim balconul

în fotoliu de răchită m-așez învelit cu paltonul
acela știi tu de demult cu carouri
nu mai încap în camere băi și pe holuri
în noaptea senină îmi pare mai intim balconul

ograda copilăriei cu bunghișori înfloriți îmi pare că-i cerul
cărarea de la casă la poartă e calea lactee
copleșit de-amintiri în gând o atinge piciorul

fericit ca atunci când dănac încă fiind te-am adus
acasă la mama la tata să-mi fii femee...
e cerul senin și mă doare sunt singur de ce te-ai dus