- Pe firul Ariadnei ca Tezeu
Prin suflet umblu după minotaur,
În labirintul ăsta-i tot mai greu,
Atâția monștri sunt, doar un tezaur

În scrinul ferecat și fără fund
Ascuns în hăuri negre sub o stâncă.
Caut încet și meditez profund
Că sufletu-i o groapă prea adâncă

Și nu se vede drumul spre liman.
Aprinde-mi luna, să dezleg misterul,
Tic-tacu'-acestui ceas elvețian,
Să-mi fii și astăzi prin genuni reperul.

- Când simt că pierd spre tine orice drum
Și sufletul ți-e-n vreme de răscoală
Mă-ntorc încet spre inimă precum
Cu sânge scriu destinul pe o coală

În colțul drag al unui amintiri,
Aștept să vezi că sunt aici, tăcută,
Pierdută printre vrafuri de iubiri
Ce-au căutat iubirea absolută.

O să-ți dorești cândva introspectiv
Să cauți punctul nostru de-ntâlnire,
Dar pân-atunci, în mod intuitiv,
Mă vei urma și te urmez, iubire.

Ioan Grigoraș & Liliana Trif