iarba morții crește scrutând întunericul dens
nicăieri nu e mai bine ca la mine-n poală
unde doar susurul uitării îți mai mângâie sufletul

culorile sunt hălci din trupul luminii
pe care le îmbraci o dată sau de două ori
dar pe care nu le poți păstra căci îți alunecă printre amăgiri

lasă-te spălat de ploaia lacrimilor grele de-așteptare
și șterge-te de tot prinosul amânărilor
curat te voi primi și te voi îmbrăca în întuneric